“Vârsta nu te apără de dragoste, dar dragostea te apără de vârstă” – Coco Chanel

Viaţa nu începe la 50, viaţa începe să se sfârşească la 50! Dar până la final mai avem multe de făcut, de simţit, de sădit, de cules. De altfel, avem de ales: îmbătrânirea sau moartea. Cred că e mai ofertantă prima variantă… zic s-o facem şi cumva avantajos. Nu alegem când ne naștem, nici când murim, dacă lucrul acesta se întâmplă fără intervenția noastră. Nu ne alegem nici timpul, nici locul, deși sunt teorii ezoterice care afirmă acest lucru.

Noi, femeile, găsim mai dificilă scara vârstelor, și, chiar dacă nu o mărturisim, resimțim profund transformările prin care trecem, din ce în ce mai vizibile și mai greu de ascuns. Dacă după 40-45 de ani ne mai minţim duios că viaţa adevărată tocmai ne aşteaptă la colţ, după 50 trebuie să facem pace cu “vechimea” noastră. Aflăm că nu suntem puternice. Doar fragile…

Ni se spune că vârsta e doar un număr, că e doar în cartea de identitate, că felul în care arăți depinde de suflet și de tinerețea lui…Dar oglinda nu minte niciodată. Cu operaţii estetice sau nu, cu părul din ce în ce mai blond sau argintiu în tendințe, numărul e acelaşi. Si care e ultimul rămâne un mister. Să onorezi viaţa, s-o celebrezi, mi se pare că trebuie să fie grija capitală. Să devii un bun companion pentru tine însuţi/ însăţi. Este esenţial. Dacă nu suntem un bun companion pentru noi înşine, nu putem fi nici pentru altcineva! DA, este un clişeu, dar n-a devenit clişeu degeaba.

Fără excepție, toți seniorii pe care i-am întrebat ce “duc” cel mai greu, mi-au răspuns: singurătatea! Roade cel mai profund, parșiv și nedemn. “Ține-te de ființe”, mi-au spus, “nu te însingura, oricâte dezamăgiri ai avea”. Dar pentru asta e nevoie de antrenament din tinerețe. Să devină un obicei să știi să ființezi în preajma oamenilor și chiar să te placă! Si dacă ai partener de casă, prietenie, amiciție și intimitate până târziu, e noroc mare! Mai toate studiile și cercetările șiințifice referitoare la viață lungă, sănătoasă și fericită pun pe locul 1 cu coroniță relațiile sociale! Citiţi şi Nu mai suntem “tinere”, ci “peste 40”, “peste 50” şi apoi pur şi simplu “în vârstă”

Autentice, vii, creatoare de emoții… Ființarea împreună! Ce ţine doi oameni împreună în timp (fie cuplu, fie prietenie) nu este neapărat sentimentul de iubire, ci calitatea relaţiei pe care şi-o propun unul altuia. Îngăduința reciprocă. Calitatea relaţiilor parteneriale rezultă din maniera lor comportamentală. E recomandabil să ştii:

· Să înveţi să ceri (cereri deschise, care lasă celuilalt libertatea de a spune Da sau Nu)

· Să înveţi să primeşti (fără să descalifici, ci să amplifici ce vine de la celălalt atunci când e bun pentru tine)

· Să înveţi să oferi (fără să astepţi ceva la schimb, fără troc relaţional)

· Să înveţi să refuzi (asumându-ţi riscul de a produce suferinţă, de a frustra sau de a dezamăgi spunând Nu)

Dar dincolo de asta, contează ce-ţi dorești de la tine și de la viață! Claritate, sănătate și noroc vă doresc! Mai ales după 50…