Despre emoții nici nu știu ce să spun mai întâi:

  • sunt personalizate, deși au nume comun (tristețe, bucurie, vinovăție, furie, dispreț, dezgust), fiecare le simte în felul lui
  • cu majoritatea emoțiilor ne naștem, dar unele se clădesc în noi după 2 ani, spre exemplu: rușinea, vinovătia
  • determină activări fiziologice în corp
  • au valențe pozitive sau negative
  • sunt sanătoase sau nesănatoase
  • cele sanătoase pot fi pozitive și negative, cele nesănătoase la fel (de exemple: când ne moare cineva drag dezvoltăm tristetea ca emoție negativă, dar este totodata și sănătoasă, pentru că e în firescul situației să fie așa)
  • sursa emoțiilor nesănătoase este, de cele mai multe ori, gândirea catastrofică și cea irațională, rigidă, guvernată de “trebuie să…” și
  • dacă durează prea mult, devin disfuncționale, patologice (exemplu: îngrijorarea se transformă în anxietate, tristețea în depresie samd)
  • sunt emoții primare (dezgust, neputința, durere, tristețe) care se reglează și emoții secundare, care apar pe baza lor și care se controlează (prin respirații, meditații, numărători) exemplu: furia
  • in mod normal o emoție apare, se manifestă și se stinge, acesta este reglajul emoțional corect
  • când zăbovim mult timp într-o emoție, e semn că ne-a amorțit, că nu mai funcționează mecanismul propriu de reglare emoțională, cu care suntem dotați din naștere
  • dereglarea emoțională se produce pentru că am suportat experiențe care au pus presiune prea mare pe noi, n-am mai putut duce
  • emoțiile sunt adaptative, au funcție de semnalizare, vorbesc despre interacțiunea dintre noi și mediu, au cauzalitate internă și externă împreună și în același timp
  • emoțiile sunt emolientul mecanismelor noastre relaționale, cognitive, comportamentale
  • emoțiile sunt prietenii noștri fooooarte buni și însoțitori până la moarte

Să le recunoaștem, să le trăim, să nu ne împotrivim lor! Oricum nu scăpăm de ele și nici nu vrem asta ! Când ne subjugă și nu ne mai înțelegem cu ele, le ducem la terapie.