Psihoterapia la locul de muncă

Munca este una din sarcinile existenței noastre. Munca în exces, pe termen lung, este un “instrument” la îndemâna oricui are nevoie să evite confruntarea cu sine, cu relația de cuplu/ familia, cu situații despre care crede ca nu le poate face față…

Fiecare are un fel personal de a-și îndeplini sarcinile, un stil de lucru. Acest stil este direct influențat de stilul vieții noastre și de scopurile pe care le urmărim conștient sau nu. Poate să fie lupta de putere, căutarea superiorității, răzbunarea sau retragerea/evitarea responsabilităților.

Relațiile de la locul de muncă se construiesc, frecvent, prin alianțe ce țin de preferințe personale. Cineva care ocupă o funcție de conducere, poate alege neconștient subalterni cu comportamente asemănătoare cu ale sale. Se poate crede că astfel vor lucra mai bine, dar, în felul acesta se consolidează relațiile rigide care nu permit analiza pertinentă a sarcinilor/ problemelor. La fel se poate întâmpla și în interiorul echipelor.

Înțelegere și acceptare

Obstacole posibile care apar la ignorarea psihologiei de la locul de muncă:

  • se dezvoltă un mediu de lucru conflictual, stresant (apare mobbing-ului)
  • apar conflicte de putere, lupta pentru supremaţie
  • apar liderii nonformali și planurile de tip conspirațional
  • exista dinamica defectuoasă în echipele de lucru
  • se perpetuează un sistem de management deficitar
  • cresc absenteismul, lipsa de interes
  • apare burnout-ul şi …multe altele…

Oamenii sunt interesați să muncească pentru scopuri personale și profesionale, prin  intermediul organizației. Întâlnirea celor două părți aduce împreună seturi de valori și convingeri diferite. Ele trebuie înțelese și separate. Altfel, ne autosabotăm sarcina muncă/ocupație și dezvoltăm suferință psihică, emoțională, fizică…