Mă tot întreabă lumea după ce să se ghideze în alegerea unui partener de viaţă. Pe termen lung. De multe ori, le spun ”după ce vrei tu, după intuiţie, inconştient după pattern-ul familial, după ce-ţi spune inima”. Dar, ştiinţific vorbind, există o bază teoretică, repere pentru ghidajul în ale convieţuirii funcţionale de durată şi cu bucurie.

Putem vorbi despre trei ”piloni” de bază pe care ar fi recomandabil  să-i “conţină” cei doi parteneri:

  1. Ataşamentul/intimitatea/emoţia
  2. Angajamentul/implicarea
  3. Pasiunea

Dacă avem parte de cele trei elemente, se cheamă că avem parte de o dragoste completă, plenară. Dacă lipseşte un element, oricare ar fi el, nu înseamnă că am ratat relaţia. Este un altfel de iubire. Esenţa este să fie funcţionali ambii parteneri, fiecare în viaţa lui şi împreună. Să aibă bucurie. Să şi-o împărtăşească. Să fie stabilitate. În măsura în care cei doi şi-o doresc. La un moment dat, unul sau doi (sau toţi trei) factori se pot minimiza, pot amorţi sau dispărea. Cu cât suntem mai atenţi la noi înşine, la partener şi la legătură, vom observa în timp util ce se întâmplă. Clarificăm ce ne dorim pentru viitorul relaţiei. Sensul şi direcţia. Dacă vrem să încheiem sau să continuăm. Pentru ambele variante există soluţii de bun simţ şi logică privată.  Pe lângă cei trei piloni, în multe cupluri există un ”acel ceva”, „un quelque chose”, un „je ne sais quoi”, care funcţionează ca un emolient, ca un superglu: o amintire, o plăcere, un hobby, un loc, un obiect, o mâncare… care le oferă celor doi o emoţie unică, irepetabilă cu alţi parteneri! Acest CEVA de multe ori ”bate” factori aparent mult mai importanti. Multe alte atribute sunt de luat în seamă pentru o viaţă fericită în cuplu . Sunt absolut necesare:

– critici cât mai puţine (şi criticăm comportamentele, nu persoana)

– atitudine de superioritate/dispreț/ironie cât mai redusă, atitudine de indiferenţă absentă

– atitudine defensivă scăzută (când nu accepți comentarii, observații, reproșuri, chiar dacă sunt constructive și neexagerate)

– valori comune sau complementare; daca sunt antagoniste, să fie exprimate flexibil, nu absolutist, pe bază de ”trebuie”

– cunoașterea partenerului (și a ta)

– încredere reciprocă

– admiraţie, respect şi apreciere

– atracție fizică

– deschidere spre soluţionarea conflictelor, nu spre agravarea lor

Despre gelozie, despre cum unul dintre parteneri poate fi cheia împlinirii viselor celuilalt, despre infinitul și seducătorul dans al cuceririi, în alte episoade…

Relații lungi sau scurte, dar trăite autentic vă doresc!